Enter your keyword

Despre “foaia albă” și paraziții de expresie

Despre “foaia albă” și paraziții de expresie

Despre “foaia albă” și paraziții de expresie

Exprimăm conștient și inconștient multe lucruri. Expresiile conștiente sunt relativ rudimentare. Când ne propunem să exprimăm bucuria, frica, furia, etc. vom avea grimase sau gesturi despre care noi am învățat din experiență că exprimă cel mai bine acea stare. Publicul le simte mai mult sau mai puțin sincere, în funcție de cât de bine ne cunoaștem culorile expresivității. În afara acestor momente în care ne dirijăm expresivitatea, ceea ce simțim sau gândim se exprimă direct și de cele mai multe ori sincer.

Există o altă categorie de mesaje involuntare non-textuale despre a căror existentă, de cele mai multe ori, nici nu avem idee.

Am asistat de curând la o prezentare. Un domn respectabil, îmbrăcat la costum, prezenta un slide, și avea un public cu un nivel de așteptări destul de ridicat. În afară de atitudinea amabil-oficial-sofisticat-competentă ce se lipea cu prezentarea, distinsul domn avea un tic din umeri, ca și cum și-ar fi rearanjat sacoul.

Acest tic trăda emoția și starea de disconfort a vorbitorului, anulând efectul creat de zâmbetul confident și vocea plina și frumoasă. Era un parazit de expresie, la fel cum erau si “ăăăăăăă”, sau ticurile verbale “vreau să spun”, “știi?” ce apăreau din când în când.

Acești paraziți de expresie corporală, vocală și textuală sunt prima grijă a viitorului profesionist în comunicare. Un om rafinat are de multe ori de transmis mesaje nuanțate, ce se pot pierde între aceste semnale parazitare puternice.

Suntem asemeni unei foi de hârtie pe care ne scriem gândurile. Păstrați această foaie cât mai curată și albă și orice punct sau virgulă se vor vedea clar.

Nici un comentariu

Post a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.