Enter your keyword

Resurse

Resurse

Resurse

Numai bunul Dumnezeu creaza din nimic. Noi, oamenii, daca ne pricem, doar transformam infime parti din energia Creatiei.

Nu am dat in vreun delir religios. Incerc doar sa explic, ca pentru a da ceva, trebuie sa ai de unde.

Asa cum va provocam mai demult, comunicarea inseamna sa daruiesti, sa dai cu bucurie. De aici si pana la a spune ca furnizarea de idei, fie ele si geniale, nu inseamna comunicare, e doar un pas.

“Ne plac lucrurile simple”, asa ca va propun sa judecam simplu. Ce daruiesti in cele mai firesti moduri de comunicare, cand saluti pe cineva, cand imbratisezi un prieten, cand privesti un copil? Iar daca uneori cuvintele lipsesc, ce ramane?

Energie. Un fel de energie, ca altfel nu stiu cum sa o definesc.

O simtim si atunci cand o primim, si cand o dam. Intrebarea mea pentru cursanti e usor “fitilista”, recunosc, “de unde iei toata aceasta energie?”.  Fara exceptie aproape, mi se raspunde ca din noi sau din public. Gura pacatosului adevar graieste. Nu ii contrazic, doar ca in primul caz, pe care l-am cunoscut si eu, ramai stors in scurt timp, iar in al doilea caz risti sa devi antipatic, aparent fara motiv. In fond, cui ii plac vampirii energetici?

Ca de fiecare data cand am intrebari despre comunicare, studiez copiii.

Cum reusesc sa alerge, sa strige, sa se joace, sa faca in toate felurile de dimineata pana seara si sa o ia de la capat a doua zi? De unde au resurse? Noua, adultilor nu ne iese nici pe sfert. Mi-a venit rapid. Nu consuma din rezerve proprii! Iau din alta parte. Dar de unde? Iar asta da intrebare!

Cand eram copil, am gasit o carte de yoga in biblioteca. In anii 70-80 editorii isi alegeau cu mare grija cuvintele. Totusi, printre randuri am descifrat mesaje care m-au lasat perplex. Vorbeau de incarcare, de un fel de energie care tinea loc de somn si care, intr-un mod total nemarxist, te facea mai sanatos.

Pentru ca aveam astm alergic, eram disperat sa gasesc alternative la pastilele antialergice de atunci care ma adormeau. Tehnica de respiratie si modul in care se controlau trairile m-au ajutat sa trec peste anxietatea si sufocarea crizelor alergice.

Numaram inspirul, si numaram expirul. Controlam, cat puteam coastele, diafragmul, fluxul de aer, iar panica se atenua si puteam adormi. Sunt amintiri greu de sters.

Respiratia este intrumentul care aduce energie de acolo de unde nu se termina, si tot respiratia gestioneaza resursele energetice.

Ma gatuie emotia. Am emotii si nu ma pot stapani. Nu imi gasesc cuvintele. Recunoasteti, cred, motivele pentru care cineva ar vrea sa studieze comunicarea.

Ba e prea multa, dar nu acolo unde trebuie si nu stim ce sa facem cu ea, ba nu e deloc, aparent, si simtim cum se inclesteaza falcile iremediabil, energia de care vorbim pare sa fie cea mai mare problema. Asa este, si sunt de parere ca degeaba ne apucam de dictie sau impostatie, de nonverbal sau paraverbal daca instrumentul numit respiratie nu e pus la punct.

Respiratia ne aduce resurse, le gestioneaza, le pune la lucru. Tot respiratia da culoare, forma, consistenta mesajelor in totalitatea lor.

Asta e parerea unui fost copil alergic astmatic ce a ajuns candva solist liric. Viata e ironica.

Va urez vorba frumoasa,

A.A.

Nici un comentariu

Post a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.