CONCLUZIA

Ce ar mai fi și concluzia, că doar am avut înțelegerea?

Înțelegerea este un mecanism rațional. Am pus cap la cap informațiile, am înțeles cine este și ce vrea omul din fața noastră. Am mai înțeles dacă ceea ce ne povestește ne satisface sau nu o necesitate reală și concretă și reacționăm emoțional. E un mecanism pe care puțini îl controlează. Fără să am vreo certitudine, cred că doar cei antrenați să bată poligraful pot împiedica reacția emoțională.

Reacția emoțională poate fi de multe feluri, de la entuziasm, bucurie, speranță, calm, înduioșare la furie, frustrare, indignare, frică sau plictiseală. Axa afectelor merge dintr-o extremă a bucuriei dată de certitudinea sau speranța că viața noastră va fi mai bună, prin indiferență până la furie, tristețe sau frustrare la percepția unei amenințări la adresa bunăstării și siguranței noastre.

Toate aceste stări au calitatea de a naște în noi o anumită energie. La propriu, o amenințare ne poate aduce atâta energie că suntem în stare să facem lucruri de neimaginat în mod normal.

Sentimentele sau emoțiile sunt modul nostru de a ne energiza.

Concluzia de care vă vorbesc conține reacția emoțională ce generează (sau nu) energia ce ne face să acționăm în modul sugerat de povestea pe care am ascultat-o. Concluzia este echivalentul motivării și este efectul puterii de convingere.

Asta e tot? Nu am vreo statistică a numărului de concluzii prin care trecem zilnic. Cred că sunt sute. Ascultăm zeci de oameni și după fiecare interacțiune cu ei tragem o concluzie. Deci, concluzia unui discurs este finalul e ceva? Dacă a fost un discurs lipsit de motivație, da. A fost finalul acelei posibile povești. Dacă nu, povestea continuă dincolo de limitele discursului sau discuției noastre.

Vă invit să ascultați cel de-al patrulea episod din 4 pași pe drumul conectării în public speaking!