ÎNȚELEGEREA – conectarea în public speaking

Înțelegerea este pasul firesc după identificare. Imaginați-vă că ați deschis o cutie de lego. Primul lucru ar fi să identificați bucățile de lego cu ceva din experiența voastră. Bucăți pătrate, rotunde sau altele de forme cunoscute sau nu.

Următorul pas este să vedem cum le îmbinăm, în așa fel încât rezultatul să aibă un sens. Așa facem și cu cuvintele, gesturile, expresiile faciale sau cu inflexiunile vocii. Le combinăm în așa fel încât să aibă un înțeles. Vrem să știm ce intenție are cel din fața noastră. Este în folosul nostru, nu este? Este o amenințare, nu este?

Avem nevoie să înțelegem dacă cel care se intersectează cu noi ne împlinesc sau nu necesitățile.

Pentru a se simți parte din povestea noastră, pentru a se conecta cu noi, oamenii din auditoriu au nevoie să înțeleagă intenția și povestea noastră. Intenția și povestea sunt informații complementare, deci într-o oarecare măsură diferite.

Cuvintele sunt o sursă de informație ce trebuie înțeleasă, dar pe lângă text în sine, semantica, adică accentele, intonația și pauzele și structura vocii sunt surse de informație importante ce trebuie procesate pentru a fi înțelese.

Orice rateu în acest proces îngreunează sau chiar face imposibilă înțelegerea. Blocurile de lego sunt făcute să se îmbine în așa fel încât, atunci când știm ce vrem să contruim, rezultatul să fie ușor de înțeles.

Blocurile comunicării nu se îmbină întotdeauna iar cauzele sunt multiple: sinceritatea, emoțiile, cultura comunității de care aparținem. Să nu uităm, semnalele culturale sunt, spre deosebire de cele naturale, mesaje codate și doar oamenii ce aparțin aceleiași culturi le pot înțelege.

Înțelegerea e un proces atât de complicat, că mă mir că ne înțelegem unii cu alții chiar și atât de puțin pe cât ne înțelegem acum.

Vă invit să urmăriți al treilea episod din seria 4 pași spre conectare în public speaking!