Demistificare in Public Speaking:

Importanța Instrucțiunilor Clare și Pratice

În abordarea oricărei discipline noi, mai ales în cazul învățării public speaking-ului, este crucială alegerea sursei de informație. Navigând într-un ocean de cursuri, cărți și traineri, este ușor să cădem în capcanele unor învățături eronate sau neclare.

Unul dintre pericolele ascunse pe care le întâlnim în căutarea cunoașterii este prezentarea informațiilor într-o manieră abstractă, greu de înțeles sau de aplicat. O cale eficientă de a evita aceste obstacole este să căutăm o abordare care valorifică claritatea și practicabilitatea.

De exemplu, în privința conceptelor esențiale pentru public speaking, precum „coerență”, „sinceritate” sau „claritate”, găsim deseori definiții abstracte, care, deși sunt corecte din punct de vedere tehnic, nu oferă o înțelegere practică. În această situație, este esențial să ne întrebăm: „Cum pot aplica această definiție în discursul meu?”. Dacă răspunsul este neclar sau insuficient, atunci s-ar putea să avem de-a face cu o sursă de informație care nu este potrivită nevoilor noastre.

În concluzie, pentru a învăța cu succes arta oratoriei, este necesar să ne ghidăm după surse care oferă explicații clare, aplicabile și care facilitează înțelegerea. Țintiți spre metodele și trainerii care vă oferă instrumentele necesare pentru a transforma conceptele abstracte în acțiuni concrete și reușite.

Daily Pill – A Beginner’s Guide to Public Speaking

The king is naked!

Welcome to the second episode of A Beginner’s Guide to Public Speaking!

When they’re stumped, kiddos ask: „Why?” Because they can’t admit they’re clueless, and in order not to lose their all-knowing aura, adults have a whole arsenal of replies aimed just to hush them up:

„Because that’s how it’s done.”, „Because I say so.”, „You’ll get it when you’re grown up.”, „You can’t get it. You’re too tiny.”

This kind of reply tells the child it’s beyond their depth, that they can’t and won’t be able to understand, and seriously undermines their confidence in their judgment. Tons of generations have been schooled to swallow this kind of argument, and now, many are easy prey for businesses with aggressive marketing tactics.

Amy Cuddy has massively shaped the concept of power posing.  She suggested all the feeble-feeling folks adopt poses that mirror agressive monkey stances. People have taken up these exercises, and the posture has become second nature.

That’s exactly what you want to do when you, a fine lady, chat with your family, present a project at a corporate board meeting, or pitch a product to a client, etc.

Go on, have a laugh, but her TED talk has 68 million views.

Another gent, quite the modest type in the views department, advocates for a very pious palm position, akin to monks and priests in prayer.

Why? Because that’s his decree. This new oddity, quite the opposite of Amy Cuddy’s advice, is totally baseless. Why should I do that? „That’s the way it’s done.” and this meme is copied in millions upon millions of minds.

In his TED talk, „How to speak so that people want to listen”, Julian Treasure dishes out all sorts of advice. Some make good sense, but he can’t hit the brakes and ventures into areas he doesn’t understand and suggests a voice exercise. You can check it out. He advises a vocalization where the voice starts deep and full and ascends to a very thin pitch. Who would ever fancy such a voice? Why make your voice squeak like a neglected door hinge?

Quite the contrary, as Julian Treasure himself shows, the voice makes a bold impression when it maintains its fullness throughout its range. Why suggest an exercise that could lead to unwanted reflexes? Because they’ve overreached their area of expertise by a country mile, but their success paints the illusion they’d be right no matter what they say.

Don’t go building statues of anyone. Always ask everyone: „Why?” and keep on until you get to an answer simple and clear enough. The flavor-of-the-month authorities may be forgotten and contradicted in the future, but in the meantime, they’ve taken advantage of the gullibility of the millions who’ve liked, shared, and spread their ideas.

Some of you probably know about the „Five Whys” series. Once everything has been simplified and made clear, do a once-over to see if this ultimate „Why?” indeed serves your real interest.

In class, I say there’s a six-year-old kid, Vasilica, sitting next to me, who tugs at my sleeve every time he doesn’t get what I’m saying and begs me to put it in simpler terms he can understand. In truth, Vasilica shields me from hiding my ignorance behind highfalutin words. He’s the kid who shouted: „The Emperor’s got no clothes on!”

Daily Pill – A Beginner’s Guide to Public Speaking – Negations

For a long time, at the beginning of my artistic and pedagogical career, I myself felt lost amidst a multitude of conflicting opinions and divergent theories related to communication. I didn’t know what or whom to believe. I nedeed A Beginner’s Guide to Public Speaking!

A simple search on YouTube can leave you in great confusion. Why? Because all the posts are made to sell and convince you that you have a problem for which they have the perfect and infallible solution.

I understand the confusion that someone who wishes to become a public speaker goes through. They don’t know where to start, what to choose to read, which course to attend.

The following advice will help them avoid wasting time, energy, enthusiasm, and money:

1. Eliminate advice that is based solely on negations:

„Don’t make that gesture,” „Don’t stand like that,” etc. Why? Because in most situations, we can react in many ways. If we eliminate just one option, it doesn’t mean we know what to do instead. Not making a gesture is one thing, but what gesture should you make? Not standing like that is another thing, but how should you stand? I’m sure you understand.

To delve deeper into this issue, let’s consider an example. Imagine a beginner public speaker who comes across a piece of advice that says, „Don’t make excessive hand movements.” While it may seem like a helpful tip, it fails to provide guidance on what specific gestures would be appropriate. Without clear alternatives or examples, the speaker is left wondering how to express themselves effectively.

Therefore, it is essential to seek guidance that offers affirmative and constructive suggestions. Instead of focusing on what not to do, aspiring public speakers should explore resources that provide them with a repertoire of positive and effective communication techniques. By shifting the focus to proactive recommendations, beginners can gain a better understanding of how to navigate their body language, vocal tone, and overall presence on stage.

Additionally, it is crucial to consider the context and adaptability of advice.

Public speaking situations can vary greatly, from formal presentations to informal discussions or persuasive speeches. What works in one context may not be suitable for another. Therefore, beginners should be cautious of oversimplified advice that applies blanket rules to all speaking scenarios. Instead, they should strive to develop a nuanced understanding of various speaking contexts and the specific demands and expectations they entail.

To further illustrate the importance of discerning advice, let’s consider the concept of stage presence. Many beginner public speakers may come across recommendations such as „Be confident” or „Command the stage.” While confidence is undoubtedly crucial, these general suggestions can be abstract and difficult to implement without concrete strategies.

In this case, it would be beneficial for beginners to seek guidance that breaks down the components of stage presence, offering practical techniques such as maintaining eye contact, using effective gestures, and projecting a clear and resonant voice.

In conclusion,

the journey of becoming a proficient public speaker can be overwhelming due to the abundance of information and conflicting advice available. By critically evaluating the advice they encounter and seeking guidance that provides practical and adaptable strategies, beginners can navigate this process more effectively.

It is essential to look beyond negations and embrace affirmative and constructive suggestions. Consider the context and specific demands of each speaking situation. With a discerning approach and a commitment to continuous learning, aspiring public speakers can develop their skills and confidently deliver impactful presentations.

DICȚIA

La asta ne gândim întâi când evaluăm calitatea de „public speaker” a cuiva: dicția! Dicția reprezintă claritatea cu care sunt rostite și înțelese cuvintele.

Pentru a fi comunicate, ideile noastre au nevoie de un cod, adică de exprimarea lor de către vorbitor într-o anumită limbă pentru a fi emise și de un efort de decodare a celui care le receptează. Consoanele și vocalele ce formează cuvintele seamănă cumva cu informațiile IT, doar că spre deosebire de un computer, în cazul în care se mai pierd pe trase informații, într-o cantitate rezonabila, omul e în stare să completeze golurile.

Dacă auzim *ASĂ, în funcție de context creierul nostru încearcă posibile variante să găsească una care se potrivește mai bine, LASĂ, CASĂ, MASĂ, etc. adică face un efort în plus față de cel anterior de decodare.

Din acest motiv o dicție bună va duce la o identificare si înțelegere a mesajului mai rapide și fără efort. Pe lângă beneficiile aduce de o înțelegere mai ușoară a ”textului”, rigoarea din rostire aduce o impresie de stil, rafinament și echilibru.

Un lucru puțin înțeles despre dicție este faptul că ea antrenează claritatea în rostire a consoanelor, articularea, dar și modul în care ele se întrepătrund cu vocalele. Raportul dintre vocale, semivocale și consoane constituie punctul de plecare al acestui studiu.

Am înțeles ce este.

Ce nu este dicția?

Dicția nu are legătură cu intenția cu care este spus un cuvânt, acel mesaj atitudinal transmis prin vorbire dar care nu este inclus în cuvinte. Acest mesaj paraverbal reprezintă obiectul de studiu al altui capitol: Atitudinea.

Dicția nu este despre materialul vocal. Consistența vocală este antrenată în capitolul de impostație, de dezvoltare vocală. Dicția nu este despre accente, intonații sau despre ritmul vorbirii.

Aceste instrumente ce definesc logica textului, intenția lui rațională sunt parte din capitolul de Semantică.

Dicția nu este despre exagerări.

O rostire clară presupune o impresie de firesc, nu de strădanie. Urmăriți arta rostirii actorilor britanici pe scenă, sau arta rostirii actorilor de film americani.

Performanța constă în modul de a vorbi ce lasă impresia de firesc, fără efort. Vă amintiți și de Pavarotti ce cânta fără vreo urmă de încordare. Cine a trecut prin scena lirică înțelege mai bine performanța lui.

Dicția nu este despre ”capra calcă piatra, piatra crapă-n patru”, nici despre ”cosașul Sașa când cosește” și mai ales nu este despre vreo performanță de a rosti cât mai multe cuvinte pe minut. Aceste lucruri țin de spectacolul de circ, nu de profesionistul în comunicare.

Dacă aveți vreo îndoială, numărați câte cuvinte pe minut spune un prezentator britanic sau francez de la vreun canal consacrat, și apoi faceți comparația cu ai noștri. Veți fi uimiți să vedeți că îi batem la scor, dar asta, cum ziceam, nu este de fapt adevărata performanță.

Comunicarea nu este despre a vorbi cât se poate de repede. Sșa cum la un cinematograf nu v-ar plăcea cineva să dea filmul mai repede, nici în comunicarea de tip public speaking nu ne place să urmărim o poveste spusă pe repede înainte.

Avem nevoie de toate cele 4 etape din procesul de conectare în public speaking (vezi postarea). Comunicarea presupune participarea tuturor la aceeași poveste. Nu stricați auditoriului plăcerea de a fi parte din povestea voastră și veți avea numai de câștigat.